RussianArea
Administrator
Data inscrierii: 07/Oct/2009
Mesaje: 114
|
 Trimis: 07/10/2009 22:00 Titlul subiectului: La steaua |
 |
|
La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Ca mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.
Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre,
Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, si nu e.
Tot astfel îndată ce al nostru dor
Pieri in noaptea-adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte încă.
De ce nu-mi vii
Vezi, rândunelele se duc,
Se scutur frunzele de nuc,
S-aşeaza bruma peste vii —
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?
O, vino iar în al meu braţ,
Să te privesc cu mult nesaţ,
Să razim dulce capul meu
De sânul tău, de sânul tău!
Ţi-aduci aminte cum pe-atunci
Când ne plimbam prin văi şi lunci,
Te ridicam de subsuori
De-atâtea ori, de-atâtea ori?
In omenirea asta sunt soții
Cu ochi ce izvorăsc scântei...
Dar, oricât ele sunt de sus,
Ca tine nu-s, ca tine nu-s!
Căci tu inseninezi mereu
Viaţa sufletului meu,
Mai mandră decat absolut orice stea,
Iubita mea, iubita mea!
Târzie toamna e acum,
Se scutur frunzele pe drum,
Şi lanurile sunt pustii...
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii? |
|
FAQ
Grupuri
Cautare
Membri
